Insanity

Memories  like fading songs
Break my head and die on tongue
I belive i've lost my mind
Running on that shore's sand
Cuz i'm loosing my control
And i'm blaming you for all.

Listening the sound of waves
When the nights passes the days
I remember of a melody
That says
”I'm full of  insanity
When dark sky is taking place.”

Jupiter.

   Vara asta mi-am împăturit bine mândria de cicist în rucsac împreună cu hainele de vară si am decis să merg pe 4 roți în loc de doo spre locul de baștină al ciorilor albe(pescărușilor):Marea Neagră.
   Primul motiv și cel mai important,adică „impulsul” ce m-a impulsionat să vin aici au fost banii.Tata m-a ispitit cu un loc de muncă pe plajă,noaptea,de unde scriu și acum.Cum eu am nevoie de bani pentru o nouă consoartă(mă refer la bicicletă aici,nu sunt arab să-mi cumpăr femeea),un loc de muncă la mare(și primul meu loc de muncă dealtfel) a fost un vis devenit realitate.
   Cu plinul făcut și RCA-ul plătit,iată că pornim spre Jupiter,dar de data aceasta Jupiter-stațiunea turistică de pe litoral.

Peștera Dâmbovicioara.

       Pe lângă ateism și rasism,susțin și sportul.Și iată cum m-am decis dintr-un altruism din cale afară de corpolent să împărtășesc cu cititorii(puțini la număr,dar știi cum se zice-„puțini și buni”) „aventurile” mele în țara salamandrelor.
       Biciclist amator de profesie,incapabil să merg pe stradă fără să mă aclame vre-un șofer (cu o misiune prea importantă-grătar pe marginea râului) cu obișnuitele apelative : „tu bă boule!” sau „pletos prost”,mă decid împreună cu obișnuiții amici să mergem la peștera Dâmbovicioara,zonă turistică de vis,în sens că e mirifică și pustie.
       Așa că în zorii zilei de 16 iunie,la ora 13:30,are loc startul cursei;

Unknown

Lookin for my memories
Fading out,dying melodies
last thing i remember
Dull day in december
Need to get a grip on myself and then
What was i looking for again?
Staring at the sea
I have these thoughts in me
does the ocean take us all
erase us when we fall
Every planet i see is dead
Perhaps i just see them in my head
Our story takes place
when all we know is mostly gone
an emptiness without any grace
but still,a poet lingers on
Shards of broken glass
all my memories are gone
Where do i begin?

1 iunie

Spre dezamagirea companiilor de prezervative si spre continuitatea prolifica a rasei umane, oamenii continua inca sa produca urmasi si sa suprapopuleze cu succes mica noastra planeta albastra. Parerile sunt intotdeauna impartite cand vine vorba de copii, prieteni pentru cei de varsta lor, cosmarul cel mai negru al adolescentilor, ocupatia principala a adultilor si consolarea celor batrani.

In scopul celebrarii inocentei si a promovarii valorilor locale si nationale, cu ocazia Zilei Copilului nu puteau lipsi festivitatile si serbarile. Dupa discursurile asa zise emotionante si lipsite de emotie, urcand pe scena cu ochii privind miop din spatele ochelarilor cu dioptrii de proportii biblice, trec in rand batranii pensionari odata persoane oficiale, scosi acum de la naftalina in ultimul moment pentru a defila vitregiti de importanta din zilele lor de glorie si pentru a amuza multimea profana. De cateva ori pe an primesc cate un telefon plin de binevointa ipocrita care ii roaga sa-si calce inca o data camasa buna si pantalonul la dunga si sa se tarasca, cu medicamentele si durerile pe care timpul le imparte cu generozitate, la cate o adunare menita sa arate societatii ca nu au fost ingropati inca de vii in nepasare si pret de cateva ore sa-si recapete aparent gloria de altadata, pentru ca apoi sa recada in uitare disparand in miresme putrede de spital si naftalina.

C.O.C.O.A.

Amintiri din copchilarie...uuaaiiii

De mic prin tarana ma jucam
Si-mi tavaleam eu putza,
Pe zi ce trece eu cresteam
Si vara iar cu saniuta.

Prin capatul aprins al ierbii
De mic experimentam,
Si ma bateam pe lac cu pestii
Ce-mi sareau in lighean.

Crescand adesea, uneori
Cat altu'n sase luni,
Eram rasist tragand in ciori
Avand doar trei sapatamani.

Pe malul Dunarii am stat,
Sa vad cum trec vapoare.
Si pusculita eu mi-am spart
Sa-mi iau sarea de baie.

Coca, heroina, MariaIoana...sauu....ierburi, prafuri si idei

Trei prafuri pe lume, ma fac sa gandesc,
Au nume de fete si cred ca le iubesc.
Le suni doar la dealer, caci el le detine,
Depinde de simturi si ce vrei de la tine.

Coca se trage pe nas, dar si la bara
Cand tragi linia lunga si pufai din nara.
Obeza ta doamna,  ce-ti sare in brate
Iti pare zeita si mult iti mai place.

O iei de nevasta, daca mai si continui
Sa tragi liniute, si-o sa te chinui.
Doar dupa ce iesi de la dezintoxicare
Iti tragi palme si-o intrebi de ce-i asa mare.

Heroina in schimb, iti vine ea la pachet
Are moartea cu coasa ce-o tine buchet.
Si te-avertizeaza sa tragi la seringa
Caci n-are ea timp, sta ca pe jar sa se friga.

Sodoma si poarta raiului

Daca mori sau te apuca, rau...gandul de duca
Cica sa nu incerci, sa dai funia prin terci
Si s-o dai dupa copac, ori dupa gat, sa-ti faci de cap.
Totul trebuie platit, minutios si chiar gandit.
Iata cativa pasi in care, poti sa pleci cu alinare:


Parastasul de adio!
Asta trebuie scris mare
Sa se vada ca esti tare.
Daca esti analfabet,
Scrie gandurile-ncet.
Si incepi cu alineat
MARE, litera-i in cap.
"Eu Vasile, X-sulescu, da, tot eu l-am votat pe Basescu.
Vreau sa plec din viata iute, caci viata se impute.
Las bilet sa stiti si voi, caci hartia igienica e la nevoi.
Daca vrei sa scrii un text, nu te mai chinui in dex.
Pui tot ce te framanta, pe hartia asternuta.
Deci,cel mai tare lucru patit, cand veneam de la ciordit:

Mickey House si cei 7 ani

Mai ţineţi minte când îl auzeaţi pe bunicul sau pe moşul care juca table în parc începându-şi frazele cu celebra formulă ‘Pă vremea mea…’ pentru ca apoi să se lanseze într-un lung discurs despre vremurile ce-au trecut? În cazul de faţă, vremurile trecute chiar merită bocite şi mânjite cu coliva ca la o înmormantare respectabilă. Pă vremea aia… chiar era mai frumos, pă vremea aia trăia înca simţul umorului nealterat, pă vremea aia nu se născuse încă Cerberul glumelor numit ‘politically correctness’, care pe rând a măcelarit poveşti, a lăsat şomere personaje memorabile şi continuă să sfâşie industria ficţiunii.

Odată ca niciodată, desenele animate erau nedublate şi necenzurate, erau vremuri în care nu era nimic scandalos ca în desenele animate să se fumeze, să se bea, să se tragă cu arma, să se facă aluzii despre sexualitate şi război, sinucidere, lanţul trofic şi alte lucruri care astăzi oripilează sensibilul ochi de sticlă public. Daffy Duck fumează şi se implică în al doilea război mondial, distrându-se pe seama naziştilor şi nu numai, Porky Pig vrea sa se sinucidă din dragoste pentru o