Pe lângă ateism și rasism,susțin și sportul.Și iată cum m-am decis dintr-un altruism din cale afară de corpolent să împărtășesc cu cititorii(puțini la număr,dar știi cum se zice-„puțini și buni”) „aventurile” mele în țara salamandrelor.
Biciclist amator de profesie,incapabil să merg pe stradă fără să mă aclame vre-un șofer (cu o misiune prea importantă-grătar pe marginea râului) cu obișnuitele apelative : „tu bă boule!” sau „pletos prost”,mă decid împreună cu obișnuiții amici să mergem la peștera Dâmbovicioara,zonă turistică de vis,în sens că e mirifică și pustie.
Așa că în zorii zilei de 16 iunie,la ora 13:30,are loc startul cursei;
Participanți ai expediției fiind eu,Brad Pitt și vechiul tovarăș de cursă lungă,Mihai.Viteazul.
Mateiașul se dovedi rapid de urcat,iar datorită locatarilor Mausoleului-câțiva rezidenți canini vagabonzi,se dovedi și mai rapid de coborât.
Dincolo de brazi și de vânzătoarele ambulante (și agresive!) de fragi,vezi în ceață dealurile și valea făcută de Dâmbovița prin Dragoslavele,sat în care ești întâmpinat încă de la intrare de țigani,cimitir și indicator ->„Dragoslavele”
Apoi ajungi în Rucăr,sat care acum este oraș (sau va fi,nu am mai citit ziarele,așa zicea acu ceva ani),sat care are spital,blocuri(2-3 la număr) ,Supermarketuri,precum și „cafe-bar”-uri.
Urmează un lucru interesant apoi.Din vârful dealului ai două priveliști: Pe de-o parte Rucăr,cu dealurile sale împădurite,iar în cealalaltă parte avem Podul Dâmboviței,cu stânci imense și proeminente.E ca și cum ai sta pe plajă dar ai fi la o înățime de peste 200 m.Aerul tare te amețește pe tine,om de oraș,desprins doar cu sunetul teneșilor pe asfalt și fum de trabant,dar după 5 minute te simți de parcă ai trăit toată viața acolo.
Luăm prima la stânga și imediat ne aflăm în fața unei strâmtori,stâncă pe ambele părți și un mic pârâiaș plin de sticle de Coca-Cola(goale bineînțeles) pe marginea drumului,care se agită parcă de nervi.
După ce scapi din strâmtoare(relativ),urci încă 1-2 km pe un drum din asfalt măcinat și ajungi la locul dorit.O peșteră ciudată,ferecată cu gratii și luminată de becuri.Admistratorii au înlocuit ghizii bătrâni și nerași,atotștiutori cu vlăstari cu vârste între 6-12 ani,neștiutori,dar care dau unei peșteri plictisitoare condimentele necesare râsului copios.Astfel peștera răsună de răsete,nu de „Vai domnule ghid,ce interesant!”
Peștera dispune de stalactite și stalagmite de diferite forme,de la cap de șarpe la căpșună și aripă de vultur,sau de la aripi de înger la pistol și labă de urs,cap de elefant sau blană de leopard.
În concluzie,dacă vreți să vizitați aceste zone,vă recomand totuși să nu o faceți,întrucât vreau să mai vizitez și altădată aceste locuri,la fel de mirobolante și pustii.Iar la final,pentru că ați fost cuminți,un video al traseului:
Biciclist amator de profesie,incapabil să merg pe stradă fără să mă aclame vre-un șofer (cu o misiune prea importantă-grătar pe marginea râului) cu obișnuitele apelative : „tu bă boule!” sau „pletos prost”,mă decid împreună cu obișnuiții amici să mergem la peștera Dâmbovicioara,zonă turistică de vis,în sens că e mirifică și pustie.
Așa că în zorii zilei de 16 iunie,la ora 13:30,are loc startul cursei;
Participanți ai expediției fiind eu,Brad Pitt și vechiul tovarăș de cursă lungă,Mihai.Viteazul.
Mateiașul se dovedi rapid de urcat,iar datorită locatarilor Mausoleului-câțiva rezidenți canini vagabonzi,se dovedi și mai rapid de coborât.
 |
| Curtea Mausoleului,locuită de tarabe și maidanezi care rod la oasele soldaților. |
 |
| Dragoslavele |
Apoi ajungi în Rucăr,sat care acum este oraș (sau va fi,nu am mai citit ziarele,așa zicea acu ceva ani),sat care are spital,blocuri(2-3 la număr) ,Supermarketuri,precum și „cafe-bar”-uri.
Urmează un lucru interesant apoi.Din vârful dealului ai două priveliști: Pe de-o parte Rucăr,cu dealurile sale împădurite,iar în cealalaltă parte avem Podul Dâmboviței,cu stânci imense și proeminente.E ca și cum ai sta pe plajă dar ai fi la o înățime de peste 200 m.Aerul tare te amețește pe tine,om de oraș,desprins doar cu sunetul teneșilor pe asfalt și fum de trabant,dar după 5 minute te simți de parcă ai trăit toată viața acolo.
 |
| Rucăr. |
Luăm prima la stânga și imediat ne aflăm în fața unei strâmtori,stâncă pe ambele părți și un mic pârâiaș plin de sticle de Coca-Cola(goale bineînțeles) pe marginea drumului,care se agită parcă de nervi.
 |
| Te simți mic,așa-i? |
Peștera dispune de stalactite și stalagmite de diferite forme,de la cap de șarpe la căpșună și aripă de vultur,sau de la aripi de înger la pistol și labă de urs,cap de elefant sau blană de leopard.
În concluzie,dacă vreți să vizitați aceste zone,vă recomand totuși să nu o faceți,întrucât vreau să mai vizitez și altădată aceste locuri,la fel de mirobolante și pustii.Iar la final,pentru că ați fost cuminți,un video al traseului:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu