Instigare la joc

Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc la epicele batalii din subsolurile iadului, cand cu al sau palos Fat-Nu-Stim-Cat-De-Frumos biruia legiuni intregi de dihanii cu coarne, fara coarne, incep sa simt mancarimi in varfurile degetelelor si parca mi se face dor sa folosesc tastatura la altceva in afara de scris postari pentru BLOG.
Sa nu uitam ca homo faber a fost in acelasi timp si homo ludens, ca, la fel ca orice animal avem la randul nostru nevoie de chestia aia distractiva numita joc. Cu alte cuvinte, instinctul ludic e cusut adanc in natura umana, la fel ca instinctul de reproducere, aparare si asa mai departe. Exista multe forme de ‘joaca’, de la v-ati ascunselea prin boscheti la butonat compulsiv si agresiv tastele la stors mielina din neuroni cu tabla de sah.
Cu totii stim ce sunt jocurile pe calculator… fie ca te plictisesti si vrei sa asasinezi in mod placut timpul, fie ca esti stresat si vrei sa uiti de lucrarea aia la fizica din printipurile termodemonicii, fie ca te-a enervat la culme cineva si visezi la improscat materie cenusie pe pereti in moduri cat mai violente…exista o solutie foarte simpla : jocul.
E dovedit stiintific ca o persoana careia ii plac jocurile violente, de exemplu cele in care pui mana pe un shot gun/ aka-47/ mini gun si ciurui plin de nesabuinta mase intregi de ‘bad guys’ sau jocurile in care obiectele de zi cu zi devin veritabile unelte de ucis in moduri cat mai oribile si mai violente (vezi toporul, drujba, satarul, sapa, ciocanul, etc), prezinta mult mai putin riscul de a pune mana pe o arma reala si de a mitralia/ macelarii fiinte umane reale. In alta ordine de idei, cei care se lauda ca ‘ei nu isi pierd timpul cu asemenea prostii puerile si inutile’ au mult mai multe sanse de a fi adevarati psihopati in stare latenta decat cei violenti virtual, deci pustii aia obsedati de WoW sau Call Of Duty din maxi sunt cu totul si cu totul inofensivi spre deosebire de pustoaica cu rucsacel roz hanamontana care se uita scarbita la ei.
Un joc bun e la fel ca o carte buna sau un film bun. Oamenii care nu se joaca sunt la fel de banali si lipsiti de imaginatie precum oamenii care nu citesc sau nu se uita la filme. La fel ca o carte sau un film, un joc bun te tine cu sufletul la gura in asteptarea unui deznodamant, iti atinge o coarda sensibila, iti stimuleaza centrii emotionali provocandu-ti reactii variate, iti gadila imaginatia si o pune in scena intr-un mediu interactiv. De asemenea, pe masura ce joci capeti acea satisfactie de a nu pierde timpul inutil studiind crapaturile din tavan sau facand poze pornaite pentru contul de retea sociopata, satisfactia de a-l trosni pe Necuratul in vreo caverna uitata de lume sau de a rezolva un puzzle care ti-a incalcit sinapsele. A nu se uita de injuraturile aferente, nelipsite de la activitatea ludica violenta… ‘Diiiiiieee MOTHERF*CKER !’, ‘Crapi ! Piei ! Mori !’, ‘Mori dracu odata !’, etc... urlate tot mai tare pe masura ce nervii ti se incordeaza si calmeaza treptat.
Joaca-te ! Esti om, te joci… deci existi ! In limita bunului simt, fireste… Ucide psihopatul din tine inainte de a face victime, salveaza oameni asa zisi nevinovati si lasa-i pe ei sa se ocupe cu omoratul din realitate. So double-click & kill ‘em all !

Niciun comentariu:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...