Insanity

Memories  like fading songs
Break my head and die on tongue
I belive i've lost my mind
Running on that shore's sand
Cuz i'm loosing my control
And i'm blaming you for all.

Listening the sound of waves
When the nights passes the days
I remember of a melody
That says
”I'm full of  insanity
When dark sky is taking place.”

Jupiter.

   Vara asta mi-am împăturit bine mândria de cicist în rucsac împreună cu hainele de vară si am decis să merg pe 4 roți în loc de doo spre locul de baștină al ciorilor albe(pescărușilor):Marea Neagră.
   Primul motiv și cel mai important,adică „impulsul” ce m-a impulsionat să vin aici au fost banii.Tata m-a ispitit cu un loc de muncă pe plajă,noaptea,de unde scriu și acum.Cum eu am nevoie de bani pentru o nouă consoartă(mă refer la bicicletă aici,nu sunt arab să-mi cumpăr femeea),un loc de muncă la mare(și primul meu loc de muncă dealtfel) a fost un vis devenit realitate.
   Cu plinul făcut și RCA-ul plătit,iată că pornim spre Jupiter,dar de data aceasta Jupiter-stațiunea turistică de pe litoral.

Peștera Dâmbovicioara.

       Pe lângă ateism și rasism,susțin și sportul.Și iată cum m-am decis dintr-un altruism din cale afară de corpolent să împărtășesc cu cititorii(puțini la număr,dar știi cum se zice-„puțini și buni”) „aventurile” mele în țara salamandrelor.
       Biciclist amator de profesie,incapabil să merg pe stradă fără să mă aclame vre-un șofer (cu o misiune prea importantă-grătar pe marginea râului) cu obișnuitele apelative : „tu bă boule!” sau „pletos prost”,mă decid împreună cu obișnuiții amici să mergem la peștera Dâmbovicioara,zonă turistică de vis,în sens că e mirifică și pustie.
       Așa că în zorii zilei de 16 iunie,la ora 13:30,are loc startul cursei;

Unknown

Lookin for my memories
Fading out,dying melodies
last thing i remember
Dull day in december
Need to get a grip on myself and then
What was i looking for again?
Staring at the sea
I have these thoughts in me
does the ocean take us all
erase us when we fall
Every planet i see is dead
Perhaps i just see them in my head
Our story takes place
when all we know is mostly gone
an emptiness without any grace
but still,a poet lingers on
Shards of broken glass
all my memories are gone
Where do i begin?

1 iunie

Spre dezamagirea companiilor de prezervative si spre continuitatea prolifica a rasei umane, oamenii continua inca sa produca urmasi si sa suprapopuleze cu succes mica noastra planeta albastra. Parerile sunt intotdeauna impartite cand vine vorba de copii, prieteni pentru cei de varsta lor, cosmarul cel mai negru al adolescentilor, ocupatia principala a adultilor si consolarea celor batrani.

In scopul celebrarii inocentei si a promovarii valorilor locale si nationale, cu ocazia Zilei Copilului nu puteau lipsi festivitatile si serbarile. Dupa discursurile asa zise emotionante si lipsite de emotie, urcand pe scena cu ochii privind miop din spatele ochelarilor cu dioptrii de proportii biblice, trec in rand batranii pensionari odata persoane oficiale, scosi acum de la naftalina in ultimul moment pentru a defila vitregiti de importanta din zilele lor de glorie si pentru a amuza multimea profana. De cateva ori pe an primesc cate un telefon plin de binevointa ipocrita care ii roaga sa-si calce inca o data camasa buna si pantalonul la dunga si sa se tarasca, cu medicamentele si durerile pe care timpul le imparte cu generozitate, la cate o adunare menita sa arate societatii ca nu au fost ingropati inca de vii in nepasare si pret de cateva ore sa-si recapete aparent gloria de altadata, pentru ca apoi sa recada in uitare disparand in miresme putrede de spital si naftalina.