Plouă.

Plouă.Norii varsă apele din calorifer
și vântul ne strigă la geamuri.
Frunzele pleacă...se pierd în eter
și tu ploaie,de ce le furi?

Un strop.O picătură desprinsă din țeavă
ipocrit țipă când cade și urlă-
E singur.El nu are pe tavă
Ceea ce toți ceilalți aruncă.

O foaie.Udă și părăsită
se tânguie pe stradă.î
Ascunde în ea îngrămădită
O mică idee pocită:

„Te iubesc.”

O creangă.Bate alene
la geamul tău.Te cheamă
în ploaie să vezi cum apune
Arzând și murind pentru a mia oară-
Un soare de toamnă.

Fum.Împrăștie  seara
mai mult ca oricând
Amintiri uitate și dorul de vară,
Căci „Focul se stinge arzând.”

Nor.Un ultim nor rătăcitor
Străbate veșnic căutând
Un muritor.Un ultim nor.
Și plânge alergând.

O stea.Înțeapă cerul amorțit
Și îi zâmbește ipocrit
Când se scutură
Cu praf de stele peste lună.

Iarba.Umedă și palidă
Își amintește când stăteam
Întinși pe spate ținându-ne de mână,
Uitându-ne la moartea stelelor și lună.

Liliac.Un dulce parfum
Îți decora părul
Și acum e mort,iar parfumul scrum
Și scrumul și-a luat zborul.

Râu.Noaptea îl bea
Și noi pluteam în el
Și ne simțeam aiurea.
Ar fi fost altfel.

Ud.Merg printre străzi
Să uit și să mă pierd.
Te strig,nu mă auzi.
Dar ce pot face eu-Doar plouă.

Niciun comentariu:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...