Pentru cei care si-au cumparat mantuirea in rate in ultimele saptamani ferindu-se de carnea, ouale si laptele care maculeaza sufletul, se intra acum, in ultima suta de metri, spre bucuria viscerelor si a supermarketurilor. Gratie unui puternic sincretism fortat, crestinismul reuseste sa anexeze inca un eveniment anual semnificativ pentru viata ‘spirituala’ a omenirii, si anume sarbatoarea primaverii, Pastele.
Se apropie a doua seara din an cand, spre bucuria norodului, poate omul sa stea pana tarziu in noapte, insa de data asta, nu pentru a seca sticle de sampanie, ci pentru a se imbulzi in locasurile de cult in cautarea formelor arhaice de iluminare (alta moneda pentru locsorul din Rai). Undeva in biserica, un domn obez si sictirit isi cauta prin buzunarele sutanei Sfanta Bricheta, din ce in ce mai greu de gasit de cand s-a lasat preafericitul de fumat, caci prea se temea ca osanza si nicotina complotand ii vor aranja o intalnire prematura cu Sefu’. Intre timp, credinciosii asteapta inghesuiti, inotand prin fumul de tamaie si emanatiile naturale ale multimii de corpuri umane, fiecare tinandu-si in mana batonul de ceara ce-si asteapta moartea lenta prin combustie binecuvantata de Sfanta Inutilitate. Dar iata ca la miez de noapte, in memoria unui tip executat acum 2000 de ani, Sfantul Chibrit scapara in intuneric si distractia incepe, poporul se calca in picioare in dorinta sa nebuna de a obtine o flacara intre palme, iar in decursul acestui haos de carnuri tinere si batrane, tipul reinvie simbolic fix la timp ca sa poata privi sufletele agitate prin gaurica din ozon.
Un alt personaj semnificativ acestei perioade a anului e
