Hedgehog avea dreptate intr-o oarecare masura cand a scris ceea ce se voia a fi un necrolog temporar al blogului, asemanator cu acele finaluri de benzi desenate in care ramai cu intrebarea ‘va supravietui oare eroul nostru ghearelor bufnitei mutant cu patru capete?’, eroul nostru fiind chiar BLOG, un pui nascut din somnul plin de cosmaruri a doua ratiuni alcoolice si denaturate, exact pe gustul publicului, caci ce gusta mai bine acesta decat mizeria si durerea oamenilor? Aruncati frumosul pe geam si pregatiti-va sa va injectati doza zilnica recomandata de ura, voi fiinte cinice si ipocrite care va aprindeti zilnic calculatorul in scopul potolirii foamei de divertisment, cand stiti prea bine ca
altii sufera pe bila asta albastra ce se roteste nonsalant in Univers. Ei, dar nu va pasa si nici mie sincer, pentru ca omenirea e cinica si ipocrita prin definitie, iar noi nu facem exceptie. Pentru cei revoltati acum : de ce suntem cinici ? Pentru ca stim ca altii sufera, dar noua ne e bine si nu facem nimic… de ce suntem ipocriti ? pentru ca pretindem ca ne-ar pasa. Dar lasand predicile pe care le-ati mai auzit deja, cum spuneam, Hedgehog avea intr-o oarecare masura dreptate. Adevarul e ca mi-am cumparat, cu ocazia reducerilor de sezon din mall, o viata si am zis s-o probez, sa vad daca a meritat pretul platit. Imbracata cu ea, m-am scaldat in apa calaie a banalitatii, am stropit-o cu senzatii si sperante si cred ca s-a patat de la cateva iluzii. Mi-am strivit tigara atat de asfaltul orasului, cat si de pamantul acoperit de iarba al naturii violate de om, in scrumiere straine si in decibeli schingiuind linistea, iar minutele si degetele le-am asasinat pe corzile chitarii, in locul tastelor calculatorului.
Vara asta a adus si continua sa aduca valuri de evenimente peste un mic oras de munte, cu tot cu paine si cu circ, poporul se inghesiue pentru a primi zgomot gratuit, pentru ca asa-i caracteristic romanului sa-si faca loc cu coatele oriunde se zvoneste ca s-ar da ceva gratis. Nu s-a ratat nicio ocazie de a intinde tarabele cu mici, colaci secuiesti si kitschuri tradionale romanesti made in China, iar cohortele au invadat strazile nestavilite ca furnicile, in torente pline de zgomot din care se mai desprindeau cate doi–trei pentru a se holba tamp la argintul fals si la icoanele sclipicioase de plastic de pe care un dumnezeu isi admira turma cu o privire plictisita care parea ca s-a saturat sa-i tot vada de 2000 de ani incoace. Dupa ce dihaniile cu doua picioare s-au indreptat ca niste zombie la chemarile de pe scena ale unui oarecare Jan din Craiova (ma scuzati, am trait sub o piatra, habar n-am cine e…manelist dupa nume si din ce am auzit in ziua cu pricina), cu ochii lor goi in care se vedeau sclipind incantarea si cele 3-4 beri baute in prealabil, am putut asista la o fascinanta aplicatie a psihologiei maselor orchestrata de trupa Proconsul, aceasta reusind sa faca publicul sa zbiere ca rock-ul ar fi bun si alte lucruri de genul asta. Dar nu va panicati, o ora mai tarziu totul revenise la normal, sub pavaza cocalarilor turmentati de pe sosea si de la volanurile bemveurilor scoase la aer si la agatat posesoare de organe reproducatoare feminine bete si ele.
E vara, e vacanta… Muzica sa curga si berea sa rasune ! Nu va panicati…BLOG s-a intors, lovit de fulger si trezit mai ceva ca Frankenstein. Am revenit sa va nelinistim in continuare cu rasul nostru malefic ca o vrajitoare cu casa de turta dulce care isi injecteaza intravenos ciocolata in venele zbarcite.
Cheers !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu