1.863

                Toamna a adus și luna septembrie,lună roditoare pentru BLOG.A fost o lună alertă,cu multe peripeții,atât personale cât și colective.Modificări în cadrul blogului cu nemiluita,am modificat 50% din ce însemna BLOG până acum,iar spre bucuria tuturor(sau cel puțin a mea),numărăm la activ 9 membri.Mâini,picioare,creiere adiționale...

Note spre eter.

   (sau cum să pierzi 3 săptămâni din programa școlară cu teste inutile date de frustrați incompetenți)

           Conform deciziilor unui nene pe care nu-l cunosc și nu mă cunoaște și ale altor neni pe care nu-i cunosc,astăzi,26 septembrie(adică luni,deci) toată suflarea primitoare de alocație de pe teritoriul țării ăsteia care seamănă cu un pește mort a dat 2 lucrări „de control”,deschizând doar seria de teste nenumărate de săptămâna asta.
          Totul ni se trage de la furia izvorâtă din măcelul lebedelor de clasa a 12-a din vară,respectiv toamnă,măcel care a ras aproximativ 50% din lebedele și așa murdare.Ca măsură preventivă,tipul pe care nu-l cunosc a decis să vadă ce mai știm noi ăștia la început de an,ca apoi să vadă ce mai știm la sfârșit de an. Diferența de punctaj în defavoarea testelor de la sfârșitul anului arzându-i la buzunar pe profesori,pentru că ei sunt de vină!Ei,hamsteru lor,că nu și-au dat silința și ne-au trecut clasa pe ochi frumoși și coadă purpurie!

Arbeit macht frei ...sau cele doua dureri ale lui septembrie

Septembrie…o luna sumbra si asta din cauza a doua tragedii care au marcat si continua sa marcheze soarta omenirii : aniversarea atentatelor asupra WTC si… inceputul scolii… In general sustin utilitatea si necesitatea scolii, pentru ca scoala, chiar si la noi in Romania e teoretic vorbind, un lucru bun, o frana care ar trebui sa incetineasca macar putin cretinizarea generala a populatiei, un loc unde taranul si ciobanul invata sa citeasca ziarul in timp ce-si pazeste recolta sau oile. Insa numai teoretic. La nivel practic, invatamantul romanesc e la fel de abil in slefuirea tinerelor minti ca la mulsul vacilor cu ciocanul.

Un lucru pe care orice minte cat de cat priceputa in ale gandirii ajunge sa-l realizeze la un moment dat, e ca scoala nu te va invata niciodata ceea ce ai avea cu adevarat nevoie sa stii, pentru ca la scoala, nu inteligenta, ci memoria conteaza. Majoritatea profesorilor nu admira decat

Bughea Open Air

Cum la noi in Romania (mai exact, apropiindu-ne cu o lupa mare de harta, in Arges), lucrurile se intampla cu cateva zeci de ani mai tarziu decat in lumea civilizata, era normal ca nici festivalul Woodstock (pentru neinitiati, festival tinut in august 1969 in SUA, unde au cantat artisti ca Janis Joplin, Jefferson Airplane, Jimi Hendrix si multe alte nume legendare, eveniment care si-a desenat cu litere mari un intreg capitol in istoria muzicii) sa nu faca exceptie si sa ajunga in micutul nostru petic de pamant damnat, parca teleportat din alte vremuri cu ajutorul unei masini a timpului cu eticheta ‘made in China’. Partea rea in acest decalaj temporal deja o stiti, insa exista din fericire si o parte buna:

Back in black...uuh, in BLOG

Hedgehog avea dreptate intr-o oarecare masura cand a scris ceea ce se voia a fi un necrolog temporar al blogului, asemanator cu acele finaluri de benzi desenate in care ramai cu intrebarea ‘va supravietui oare eroul nostru ghearelor bufnitei mutant cu patru capete?’, eroul nostru fiind chiar BLOG, un pui nascut din somnul plin de cosmaruri a doua ratiuni alcoolice si denaturate, exact pe gustul publicului, caci ce gusta mai bine acesta decat mizeria si durerea oamenilor? Aruncati frumosul pe geam si pregatiti-va sa va injectati doza zilnica recomandata de ura, voi fiinte cinice si ipocrite care va aprindeti zilnic calculatorul in scopul potolirii foamei de divertisment, cand stiti prea bine ca

Dintr-un pahar(Sau cum să te scuzi că nu mai postezi nimica)

Dintr-un pahar am ajuns aici.Știi,am auzit comentarii(de la personalitățile mele distincte) cum că B.L.O.G.-ul a murit,că-l țin(em) în viață cu comicuri bășite făcute de @NoChanceForUs de pă TPU.
Ei bine,zvonurile sunt parțial adevărate!Na și uite,ca să mă scuz,iată motivele,mai mult sau mai puțin bine fondate:
 1 .  @Eul Liric,care acum are nevoie de mașină de spălat dată la modul „stoarcere” pentru a mai scoate vreo metaforă din creerul ei uscat și zbârcit a trecut la extreme,s-a plictisit de viața ei de calculator și stat în casă,și a zis să nu mai frece pisoiu` între 4 pereți,ci să se apuce de sporturi extreme,cum ar fi mersul în aer liber pe beton și iarbă de periferie.Dacă așteptați articol de la ea,puteți să vă luați o carte de citit între timp.Sau o bibliotecă.Ce să facem,v-a uitat,dragi ne-fani care nu vă uitați pe aici și care nu citiți.Mă minte de multă vreme că se apucă de scris ceva,dar singurul lucru pe care îl scrie sunt gogoșile pe care mi le vinde mie spunându-mi că se apucă de scris.N-o credeți,e o

1 iunie

Spre dezamagirea companiilor de prezervative si spre continuitatea prolifica a rasei umane, oamenii continua inca sa produca urmasi si sa suprapopuleze cu succes mica noastra planeta albastra. Parerile sunt intotdeauna impartite cand vine vorba de copii, prieteni pentru cei de varsta lor, cosmarul cel mai negru al adolescentilor, ocupatia principala a adultilor si consolarea celor batrani.

In scopul celebrarii inocentei si a promovarii valorilor locale si nationale, cu ocazia Zilei Copilului nu puteau lipsi festivitatile si serbarile. Dupa discursurile asa zise emotionante si lipsite de emotie, urcand pe scena cu ochii privind miop din spatele ochelarilor cu dioptrii de proportii biblice, trec in rand batranii pensionari odata persoane oficiale, scosi acum de la naftalina in ultimul moment pentru a defila vitregiti de importanta din zilele lor de glorie si pentru a amuza multimea profana. De cateva ori pe an primesc cate un telefon plin de binevointa ipocrita care ii roaga sa-si calce inca o data camasa buna si pantalonul la dunga si sa se tarasca, cu medicamentele si durerile pe care timpul le imparte cu generozitate, la cate o adunare menita sa arate societatii ca nu au fost ingropati inca de vii in nepasare si pret de cateva ore sa-si recapete aparent gloria de altadata, pentru ca apoi sa recada in uitare disparand in miresme putrede de spital si naftalina.

Mickey House si cei 7 ani

Mai ţineţi minte când îl auzeaţi pe bunicul sau pe moşul care juca table în parc începându-şi frazele cu celebra formulă ‘Pă vremea mea…’ pentru ca apoi să se lanseze într-un lung discurs despre vremurile ce-au trecut? În cazul de faţă, vremurile trecute chiar merită bocite şi mânjite cu coliva ca la o înmormantare respectabilă. Pă vremea aia… chiar era mai frumos, pă vremea aia trăia înca simţul umorului nealterat, pă vremea aia nu se născuse încă Cerberul glumelor numit ‘politically correctness’, care pe rând a măcelarit poveşti, a lăsat şomere personaje memorabile şi continuă să sfâşie industria ficţiunii.

Odată ca niciodată, desenele animate erau nedublate şi necenzurate, erau vremuri în care nu era nimic scandalos ca în desenele animate să se fumeze, să se bea, să se tragă cu arma, să se facă aluzii despre sexualitate şi război, sinucidere, lanţul trofic şi alte lucruri care astăzi oripilează sensibilul ochi de sticlă public. Daffy Duck fumează şi se implică în al doilea război mondial, distrându-se pe seama naziştilor şi nu numai, Porky Pig vrea sa se sinucidă din dragoste pentru o

Ziua micilor...ahem, pardon, muncii!

Trecut-a Pastele si nici nu apucara burtile a se exorciza bine de spiritul puilor de oaie si al oualor tavalite prin vopseluri ca o noua provocare se lanseaza ostentativ, scotandu-si ca o autostopista necunoscuta piciorul epilat la marginea drumului pentru cel care va indrazni s-o accepte. Ati ghicit, se apropie duhnind a bere, cu pasii ei stropiti cu mustar, ziua sacra de 1 mai, ziua aproape internationala a muncii, sarbatorita anual, evident, stand degeaba.

Nici un petic de iarba nu va fi iertat, nici cea mai mica padurice, nici cel mai verde deal, pentru ca ‘asa-i frumos’, cand soarele rasare dintre blocuri, oamenii muntilor de beton pun seaua pe salbaticul Logan sau Bem`ve la mana a enspea, incarca murgul cu copil, nevasta, soacra, bere si porneste in safari.

Dupa ce si-a croit drum prin

Iepuri, oo si Hristos

Pentru cei care si-au cumparat mantuirea in rate in ultimele saptamani ferindu-se de carnea, ouale si laptele care maculeaza sufletul, se intra acum, in ultima suta de metri, spre bucuria viscerelor si a supermarketurilor. Gratie unui puternic sincretism fortat, crestinismul reuseste sa anexeze inca un eveniment anual semnificativ pentru viata ‘spirituala’ a omenirii, si anume sarbatoarea primaverii, Pastele.

Se apropie a doua seara din an cand, spre bucuria norodului, poate omul sa stea pana tarziu in noapte, insa de data asta, nu pentru a seca sticle de sampanie, ci pentru a se imbulzi in locasurile de cult in cautarea formelor arhaice de iluminare (alta moneda pentru locsorul din Rai). Undeva in biserica, un domn obez si sictirit isi cauta prin buzunarele sutanei Sfanta Bricheta, din ce in ce mai greu de gasit de cand s-a lasat preafericitul de fumat, caci prea se temea ca osanza si nicotina complotand ii vor aranja o intalnire prematura cu Sefu’. Intre timp, credinciosii asteapta inghesuiti, inotand prin fumul de tamaie si emanatiile naturale ale multimii de corpuri umane, fiecare tinandu-si in mana batonul de ceara ce-si asteapta moartea lenta prin combustie binecuvantata de Sfanta Inutilitate. Dar iata ca la miez de noapte, in memoria unui tip executat acum 2000 de ani, Sfantul Chibrit scapara in intuneric si distractia incepe, poporul se calca in picioare in dorinta sa nebuna de a obtine o flacara intre palme, iar in decursul acestui haos de carnuri tinere si batrane, tipul reinvie simbolic fix la timp ca sa poata privi sufletele agitate prin gaurica din ozon.

Un alt personaj semnificativ acestei perioade a anului e

Cel mai bun prieten al ...Omului

Spui ca esti o persoana respectabila si civilizata, iar printre multele tale calitati tinzi de obicei sa te declari si iubitor de forme de viata pufoase, patrupede, inaripate, inotatoare. Te inmoi tot cand le vezi ochisorii umezi si blanita pufoasa si te apuci sa ingani pe un ton emotionat ‘ceee draguuuut’.

Uita-te in oglinda si vei vedea ceea ce se numeste generic om. Secole de-a randul s-a dezbatut pozitia omului in raport cu natura, bineinteles, de catre alti oameni care i-au oferit de la statutul de stapan al ei la cel de stapanit, care au perorat pe rand primatul ratiunii in fata instinctualitatii sau din contra, prezentand ratiunea ca pe o durere a omenirii, pierdere a unei inocente primordiale intalnita inca la animalele pe care sustinem ca le-am iubi atat de mult. Suntem oare atat de diferiti de necuvantatoare ?

E clerul la fastfood

Bun venit in Romania, tara in care numarul bisericilor e rivalizat doar de numarul fastfood-urilor. Afacerile astea doua merg mana in mana si sunt exemplul cel mai concret al laicului impletit cu religiosul, mai ales in interminabilele perioade asa zise de post, cand tot enoriasul da fuga pana la shaormaria din colt pentru doza de colesterol sfant, neprihanit de duhurile rele ale maionezei si salamului.

Credinciosii se foiesc nelinistiti sub chipurile blazate ale dumnezeilor pictati in culori mucegaite pe boltele reci de parca ar fii niste viermi in hoitul tot mai descompus al religiei. Isi asteapta cu nerabdare iertarile la oferta si binecuvantarile la pachet care le vor cumpara din nou dreptul de-a onora pacatele capitale prin

Antisocial network

Ajungi acasa dupa scoala si, dintr-un prost obicei care nu inceteaza sa se repete, primul tau gest e sa aprinzi calculatorul. Yahoo te priveste galben si zambitor ca intotdeauna, lumea e la un click distanta, cu cateva miscari abile ale degetelor pe taste ai si insirat deja un monolog intr-o romano-engleza schingiuita si abreviata pana la refuz.

Sub nicio forma nu trebuie sa uiti de status, mesajul urlat in ochii lumii virtuale, care te va reprezenta mai ceva decat chilotii de firma sau numarul pierce-urilor infipte in fata. Aici se pot deosebii cateva categorii bine conturate deja in batrana comunitate a Mess-ului, printre care amintim cateva.

Statusurile pseudofilozofice – acele aparente aforisme cu parfum intelectual culese citate.ro pe care nimeni nu va indrazni sa le conteste sau sa le ia in ras de teama ca va trece drept un incult ramas in bezna ignorantei sale si care dau o aura de profunzime acelor minti de adancimea unei farfurii.

Statusurile amoroase – acele expresii kitschoase sau supralicitate prin care femela si, mai rar, masculul isi comunica imperecherea incheiata cu succes (ex : Dragostea este…, Uby moolth plintsesa meah, etc.)

Statusurile ‘jmekere’ – expresiile grandomane, de multe ori in rime, jupuind de vii limba romana si alfabetul, menite pentru a intimida concurenta, pentru a crea o ierarhie in turma asta cu dubios de multi ‘sefi’ si atat de putini subordonati (ex : FyTzE GeSTuRyY sH tUpEu AsTa E taLEntUL mEu Pe EcRaN dA FOarTE bN o PRInteSA ajEA cA mN sTyu Sa'N vaRT toTUl pE loK doBOr pRosTY dinTR'uN fOk sUnT FEtyta smeCHErita Hai fA paSI sH guRA mik, nu ma deranjez sa traduc…e prea mult…)

Sa nu uitam totusi ca o imagine face cat 1000 de cuvinte, iar pentru asta s-au inventat site-uri ca

Despre 8 al lui Marte

Ca si anul trecut si acum doi ani si acum trei si asa mai departe a venit acea perioada din an in care asa zisul ‘sex pufos’(expresia lui Hedgehog citita de pe un site) e celebrat in mod oficial. Pentru ca barbatii simt nevoia sa celebreze oficial facatoarea primordiala de ciorba si progenituri in mod organizat, o data pe an, in fiecare an, ei incearca sa o imbuneze cu ofrande florale si libatii sub auspiciile vanzatorilor de maruntisuri inutile.

Cum iti dai seama ca se apropie vreo sarbatoare comerciala adoptata de dragul civilizatiei aparente ? E simplu, prin prezenta nelipsitelor tarabe pline cu kitschuri lipite de copii asiatici exploatati, de la animalele textile umplute cu ghemotoace de vata la porcarelele din plastic colorat si sclipicios, ca doar trebuie sa aiba si omul de rand la indemana acces nelimitat la posibilitatea de a arunca banii mai mult sau mai putin munciti pentru imbunarea cunostintelor de sex feminin.

Dupa ce a aruncat intr-un colt inimioara pufoasa primita de V’day si a

Lolita + Bibar = LOVE

Societatea din ziua de azi evolueaza rapid, nimic nu sta pe loc, totul e in permanenta miscare si schimbare, orele trec mai rapid, viata e mai scurta, deci mai alerta si mai dinamica. Nu mai ai timp, deci carpe diem, nu ? Dupa ce ca traiesti mai putin, iti pierzi si putinul ala de timp la scoala, ‘invatand’ chestii inutile care nu te intereseaza pe tine, care stii deja tot ce ai nevoie pentru a te descurca in viata…Nu. Suntem ca acele insecte care traiesc o singura zi…si la fel ca acele insecte, viata noastra are un singur scop, unic si maret : REPRODUCEREA.

Te duci la scoala sau intri intr-un bar si nu ai cum sa nu ii remarci, sunt mici, zgomotosi, le auzi zbieratul de cum te apropii, intorci capul in directia cu pricina si iata-i ! Sunt ei, tineretul, VIITORUL ! Viitorul acestei planete, viitorii adulti, viitoarea jucarie sexuala de plastic a viitorului Giastin Bibar de Romania care se vrea privit ca heterosexual de catre viitorii fani privati de imaginatie. Au cu totii pana in 14 ani… Te frapeaza s-o vezi pe Lolita, care a renuntat la

Instigare la joc

Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc la epicele batalii din subsolurile iadului, cand cu al sau palos Fat-Nu-Stim-Cat-De-Frumos biruia legiuni intregi de dihanii cu coarne, fara coarne, incep sa simt mancarimi in varfurile degetelelor si parca mi se face dor sa folosesc tastatura la altceva in afara de scris postari pentru BLOG.

Sa nu uitam ca homo faber a fost in acelasi timp si homo ludens, ca, la fel ca orice animal avem la randul nostru nevoie de chestia aia distractiva numita joc. Cu alte cuvinte, instinctul ludic e cusut adanc in natura umana, la fel ca instinctul de reproducere, aparare si asa mai departe. Exista multe forme de ‘joaca’, de la v-ati ascunselea prin boscheti la butonat compulsiv si agresiv tastele la stors mielina din neuroni cu tabla de sah.

Cu totii stim ce sunt jocurile pe calculator… fie ca te

V'Day sau despre Afacerea Pornaielii Absolute.

Initial,ca toate chestiile initiale,a fost ceva initial si inofensiv.Adica doar s-a asociat ziua asta -a celor care vor sa shareuiasca cu toti din jur dragostea lor fara margini- cu cea a Valentinilor,adica nenii aia din Roma care serveau drept lampe noaptea in gradina lu' nenea Nero cand admira luna plina sau drept dresori de lei cu mainile goale.Asa multe de povestiiit...dar lasa asta,treaba cu Valentinii pe alta data.Si prin urmare...pana in zilele noastre sarbatoarea s-a exins wwd[world wide dude],deci unde e pornaiala e rost de exploatare de minti naive si deci de portofele de umplut la evrei nazisti.Asa ca hai sa amplasam adhoc tarabe pe toata marginea strazii ca sa ne infiltram in infrastructura zonei si deci sa fim mai aproape de client,pentru ca el este indecis,este ca un copil mic si are nevoie de

Ansamblu de strada

Cu ochii sclipiciosi ei te asteapta.Sunt draguti,se uita la tine cu ochii inlacrimati si dau din coada.Dar defapt sunt malefici.In mintile lor reincarnate in caini urzesc planuri de cucerire a lumii chiar de la baza societatii.Din strada.Observa oamenii si le observa slabiciunile.Apoi isi aduc raportul zilnic pe biroul sefului si isi asteapta portia de mamaliga uscata.
Cainii sunt divizati in categorii-fiecare categorie avand indeletnicirea ei,dupa cum urmeaza:
1.Cateii[asa zisii asasini siletiosi]-sunt cei care par total inofensivi dar defapt imprastie bacterii periculoase copiilor[asadar ne sterilizeaza mostenitorii ca rasa dihaniilor cu doua chisoare sa piara!] care se joaca cu ei prin suflarea puternica a botului plin de spori malefici si daunatori.
2.Santinelele[paznicii strazilor]-Acestia sunt cei care asemenea garzilor londoneze nu se urnesc din drum pentru nimic in lume,indiferent ca e frig,pentru ca stratul izolator de masa gelatinoasa protejeaza micile suflete chinuite.
3.Spionii[lingusitorii]-aceasta este grupa de caini care desi nu sunt mici reusesc prin miorlaieli sa induplece omul ce-si bucura creierul cu endorfine ingurgitand o shaorma si care fara cunostiinta dihaniei cu doua chisoare ii afla slabiciunea pentru mancare,bautura si instinct de reproducere,deci modul in care ne pot dezarma.
4.Nelegiuitii-Cea mai violenta categorie,asa-zisii "rebeli" ai rasei,care nu tin cont de regulile stricte ale cainilor pentru indeplinirea apocalipsei dihaniilor si musca din pulpele lor carnoase si ii urmaresc insetati de sange.Ei sunt anarhisti,distrug ce gasesc,zonele prin care trec ei ramanand fara carnati,pisici si mancare de caini cu gust de carne de bivol afumat.
Ce fac dihaniile cu doua chisoare?Ei bine ei investesc o multime de bani pentru incercarea de a prinde cainii,desi cu o suma de bani asemanatoare ar reusi sa-i sterilizeze.Practic dihaniile cu doua chisioare primesc un mic semnal de alarma de la anarhisti,dar nu au intr-adevar habar de calamnitatea ce va urma curand.
Fiecare catel al fiecarui om isi da

Panem et circenses

Roma, Anno Domini 64. Romanii lui Nero isi ling ranile dupa un foc de tabara cam mare care va ramane in cartile de istorie si despre care un polonez va scrie mai tarziu un roman care ii va aduce faima. Dar asta e alta poveste.
Imparatul matricid avea, dupa cum s-ar spune, un simt al omorului, aaa…umorului destul de dezvoltat. Isi iubea insa poporul si le arunca din cand in cand destul de des, cate-o distractie, azi un crestin jucandu-se cu leii, maine un gratarel (tot cu crestini, ii placea mult caldura lor sufleteasca) cu animatoare. Roma avea inca de pe atunci de toate, politica… cand mai era gasit cate-un om de vaza cu venele deschise din dragoste de popor, crimele de la ora 5, crime, violuri si plebei, moaste si pelerinaje… cand se inghesuia tot romanu’ sa taie cate-o gaina pe altar, scandaluri tabloide cu vestale fara silicon, orgii mondene. In Roma pur si simplu nu te puteai plictisi, oamenii erau fericiti, caci avea cu ce-si umple timpul, imparatul le asigurase painea si distractia.
Trecut-au ani si ani si dupa lungi si grele razboaie, romanii au ajuns spre nefericirea lor in ceea ce s-a numit Dacia. Dacii aveau o idee ceva mai nepretentioasa asupra painii si a circului, se multumeau cu pradatul, violatul, bautul vinului si v-ati ascunselea prin codrii seculari. Romanii, binevoitori totusi, si-au dat osteneala de a incerca sa-i civilizeze. Copulatia asta neprotejata intre popoare a dus la

Wet Nightmare

Viata e ca un acvariu cu becul stricat, plin cu pesti orbi. Inaintam fara directie prin intunericul asta ud, cu capul inainte fiindca nu avem alternativa. Nu stii ce se afla in inainte, nu poti sa distingi ce ai lasat in urma, tot ce simti e agitatia celorlalti pesti in jurul tau. Unii nici nu stiu ca sunt pesti sau ca traiesc in apa sau lumea asta se termina cu un perete drept de sticla dincolo de care, pentru un peste nu poate astepta decat o delectabila asfixiere.
Viata e ca un acvariu, iar tu un pestisor minuscul, neinsemnat, aparut doar pentru a disparea. Exista momente in care te incalcesti in alge, te sufoci pe uscat sau pur si simplu te izbesti neputincios cu botul de sticla. Ai intrebari existentiale ? Ce consolare-ti vor aduce ele ? Ce e dincolo de sticla te intrebi, ai vrea sa stii cine e stapanul care a uitat de tine in bezna asta, daca disparitia ta va lasa vreo urma, daca sunt si altii ca tine, daca asta e tot ce inseamna viata… Alti pesti se ascund plini de teama in spatele unor mecanisme de aparare, fie ele o banala vaza sparta de pe fundul apei, fie superstitia luminii si a marelui stapan care a umplut bolul asta nenorocit cu apa.
Niciun peste nu poate